Educatie crestina

Sarbatorile din an, traditii, simboluri

Moderator: ileana_r

Re: Educatie crestina

Mesajde ileana_r » Joi Feb 28, 2013 9:21 pm

Pe cine salvează, pana la urmă, familia? De fapt, întrebarea mea ar fi, ca o concluzie la ceea ce am discutat: care este la ora actuală cel mai mare duşman al familiei şi cine salvează, până la urmă, familia?

Virgiliu Gheorghe: Fidelitatea, copiii multi, viata religioasă, timpul petrecut împreună – sunt lucruri foarte simple si foarte practice pe care omul modern nu le mai ia in considerare şi când le înţelege este prea târziu – am cunoscut oameni care după prima ruptură s-au întors către Biserică, ştiţi că omul atunci când are necazuri atunci se îndreaptă mai mult către Biserică, şi au redescoperit alte sensuri ale vieţii lor. Nu se poate să trăieşti conectat la o cultură a erotismului şi să ai o viaţă, să fii satisfăcut de viaţa ta de familie, pentru că acea cultura presupune altceva.

Mai mult aici: http://florinm.wordpress.com/2013/02/28 ... -gheorghe/
ImagineImagine

ImagineImagine

ImagineImagine
Avatar utilizator
ileana_r
 
Mesaje: 552
Membru din: Mar Iul 19, 2011 9:03 pm
Locatie: Hațeg, Hunedoara

Re: Educatie crestina

Mesajde ileana_r » Vin Mar 08, 2013 4:17 pm

ZIUA FEMEII sau ZIUA MAMEI

Nevoia omului modern de a fi sarbatorit isi face vadita prezenta in fiecare luna, in fiecare anotimp, cu diverse sarbatori - mai mult sau mai putin crestine. Primavara debuteaza din acest punct de vedere cu o sarba­toare inchinata femeii in a opta zi a lunii martie care s-a fixat in constiinta oamenilor fara ca acestia sa-si puna intrebarea de ce tocmai ziua de 8 martie, ce s-a petrecut in aceasta zi ?

Este o zi aleasa conventional, dar asezata nu intam­plator inaintea unui mare praznic crestinesc: Buna Vestire. Politica amintitului regim ateu era una vicleana, anume de a umbri sarbatorile crestinesti prin asezarea altor sarbatori populare inaintea acestora si incetul cu incetul sa le stearga din constiinta oamenilor.

Aceasta strategie a prins din pacate in societatea romaneasca, care a ramas cu aceste "false sarbatori" chiar si dupa ce regimul comunist a cazut, ba mai mult a mai impor­tat un lot proaspat de sarbatori din occident care nu au nimic in comun cu spiritualitatea adanc crestina a poporului roman - vezi sarbatori ca "Ziua indragostitilor", "Halloween".

Chipul mamei lumineaza sufletul oricarui om care a avut parte de dragoste din partea acesteia si toata viata ii poarta in inima cele mai alese sentimente.

Modelul prin excelenta de mama este cel al Fecioarei Maria, in bratele careia isi gasesc alinare toti cei oropsiti si impovarati. In ea se descopera pentru fiecare femeie chipul original al feminitatii si afectiunii materne.

Prin Sfanta Fecioara s-a reabilitat neamul omenesc, prin "Fie!" de la Buna Vestire s-a corectat refuzul de a asculta porunca divina randuita in Eden, prin Fecioara Maria "noua Eva" a fost ridicat blestemul cazut peste neamul ome­nesc, a fost reabilitata femeia.

Zamislirea dumnezeiescului Prunc a aratat vocatia cea mai inalta a femeii, aceia de a fi mama. Multe femei din zilele noastre nu vor insa sa-si mai aduca aminte de aceasta chemare la maternitate care le da dreptul si marele privilegiu de a fi "impreuna lucratoare cu Dumnezeu".

Toate femeile se serbeaza si doresc a fi felicitate in ziua de 8 martie, de "ziua femeii" dar nu toate pot raspunde la intrebarea: Care este motivul sarbatoririi ?

Demersul nostru se doreste a fi o restabilire a sensu­lui original si adevarat al sarbatorii femeii, care pentru crestini este pe 25 martie, de Buna Vestire. Aceasta este adevarata zi a femeii, mai mult este ziua mamelor, a tuturor mamelor care au adus pe lume viata si care s-au ostenit sa o ocroteasca si sa o desavarseasca curat.

Un sfant parinte al Bisericii noastre spunea: "Dati-mi mame crestine si voi schimba fata lumii!" Si pentru a con­templa chipul unei astfel de mame crestine, iata in contin­uare cum isi aduce aminte Parintele Petroniu Tanase - staretul Schitului romanesc Prodromu, de la Sfantul Munte - de "icoana smerita a mamei sale":

"In toata viata ei a fost profund credincioasa. Sarbatorile le tinea cu mare sfintenie, chiar si pe cele mai mici. Desi nu stia carte, avea socotelile ei si stia din vreme si fara gres toate sarbatorile, posturile si pomenirile anuale ale celor raposati.

Milostenia ii era grija de capetenie. Pe straini ii chema de pe drum, ii ospata si-i odihnea. Nici un sarac nu pleca cu mana goala. Tata o mai mustra uneori ca-i prea cu mana sparta. Pomenirile mortilor le tinea cu mare sfintenie, in fiecare sambata de dimineata dadea de pomana pentru cei adormiti: un blid cu lapte sau cu mancare, o cofa de apa dusa unei vecine. (...)

Era gospodina neintrecuta. Ea torcea, ea tesea. Ne facea singura toata imbracamintea: camasi, sumane, opinci, precum si toalele si asternuturile din casa. Ea la vite, ea la ogor; pana ce au crescut copii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, sase fete si doi baieti, si ne-a crescut cu frica de Dumnezeu, cu respect fata de oameni si cu cinste. Nu cruta batul cand nu eram in randuiala.

Evlavia, credinta, implinirea datoriilor crestinesti traditionale ii erau firesti, izvorau din toata fiinta ei. Dragostea de Dumnezeu, mila, modestia, de asemenea (...) In Joia Mare a plecat de dimineata de acasa, iar cand s-a intors si am intrebat-o, am aflat cu mare surprindere ca fusese la o vecina bolnava, ii dusese un dar si-i spalase picioarele in amintirea smereniei Domnului de la Cina. "Domnul Hristos sa spele picioarele ucenicilor, iar eu sa nu fac nimic pentru El! Am facut si eu macar atata, am spalat picioarele Marioarei lui Gavril, care zace in pat, si i-am tras o pereche de coltuni noi in picioare." In Vinerea Mare toata ziua a fost cu ochii inlacrimati." Cand ma gandesc - imi spunea ea - cate a indurat Domnul Hristos pentru noi, imi vine sa plang si sa racnesc de durere."

Batrana si suferinda, nu lipsea niciodata de la sfanta biserica. Aveau un obicei gospodinele mai tinere, sa sarute mana batranelor si a vaduvelor si sa le strecoare cate un ban in mana. Odata m-a intrebat daca este bine ceea ce face ea. "Niciodata - mi-a zis - n-am cheltuit acesti bani pentru mine, ci cumpar cu ei lumanari si le aprind la Maica Domnului, iar acasa fac cate zece matanii de fiecare franc, pentru sanatatea cui mi i-a dat."

A trecut la cele vesnice dupa o suferinta de cateva luni. Inca inainte de Postul Sfintilor Apostoli a atras atentia surorii Glicheria: "Sa chemi pe parintele Ionica sa ma spovedeasca si sa ma impartaseasca." A postit, s-a spovedit si s-a impartasit. Sambata s-a laut dupa obicei si, in timp ce se pieptana, i-a zis Glicheriei: "Ada fuga tulpanul sa ma imbrobodesc, ca uite, vin pe carare trei femei in alb. " "Unde-s mama?"- zise Glicheria, uitandu-se pe fereastra si nevazand pe nimeni. "Lasa - ii zise ea - ca au treaba cu mine."(...) Apoi a devenit vesela cum nu era de obicei si a inceput sa cante cantari auzite la biserica: "Hristos a inviat", "Cati in Hristos v-ati botezat" ."Nasterea Ta Hristoase", Troparul Rusaliilor si altele. Si se ruga mereu: "Doamne lisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa"; "Doamne nu cu mania ta sa ma mustri, nici cu urgia Ta sa ma certi."

In ultima zi, luni si noaptea spre marti n-a mai dormit deloc, ci s-a rugat mereu in soapta. Apoi i-a spus Glicheriei: "Sa-mi faci pomenire frumoasa, cu coliva, cu prescuri, cu flori si busuioc..." apoi a soptit "Iarta-ma!", apoi s-a intors pe o parte si a adormit ca in somn. Sufletul ii zburase din vasul de lut atat de chinuit de dureri si de necazuri. Fata ii era linistita si un zambet ii incremenise pe buze." (Din volumul "Icoane smerite din Sfanta Ortodoxie romaneasca", Editura Bizantina, Bucuresti, 2003.)

Aceste chipuri de mame sfinte sunt podoabele cele mai scumpe care se pot aseza in sufletul unui copil. Chipul mamei poate fi iata, icoana cea mai gingasa in care se descopera Dumnezeu.

La tara, batranii puneau fotografiile parintilor lor ala­turi de icoane, nu pentru ca-i indumnezeiau, ci pentru ca-i stiau alaturi de sfintii la care s-au inchinat toata viata cu credinta.

Ce se cuvine deci sa serbam cu mare fast, "Ziua femeii" sau Buna Vestire "Ziua mamei" ?

Sa ne intoarcem la traditiile noastre crestinesti si romanesti, care au facut sa dureze acest popor pana astazi, si sa le sadim si-n inimile cele curate ale urmasilor nostri . Marele nostru geograf, crestin si bun patriot Simion Mehedinti spunea: "Un neam si un popor atata pretuieste cat a invatat din Evanghelie!" Parafrazandu-l, am putea afirma ca valoarea unui neam se vadeste in numarul de mame crestine.

Parintele Teofil Anastasoaie
ImagineImagine

ImagineImagine

ImagineImagine
Avatar utilizator
ileana_r
 
Mesaje: 552
Membru din: Mar Iul 19, 2011 9:03 pm
Locatie: Hațeg, Hunedoara

Re: Educatie crestina

Mesajde sgeanina » Mar Mar 26, 2013 10:48 pm

Soferul duhovnicesc

Dimineata cand te urci
In masina sa conduci
Nu uita sa-ti amintesti
De cele duhovnicesti
Si sa te gandesti asa:
Greu lucru e a sofa
O masina; dar mai greu
Este ca sufletul tau
Sa-l sofezi pe drumul vietii,
Urmand caile blandetii,
Ale dragostei, rabdarii,
Smereniei si-nfranarii.
Si sa stii sa ocolesti
Gropile duhovnicesti:
Pizma,cearta si mandria,
Rautatea si mania.
Sa alimentezi mereu
- chiar daca este mai greu -
Cu cea mai scumpa "benzina "
Apa vie, cristalina
A rugaciunii curate,
Cu smerenie-naltate,
Care pune in miscare
Motorul inimii tale.
Si un singur scop sa aI:
Sa gasesti parcare -n Rai !

de pe blog-ul parintelui Iulian Naros.
sgeanina
 
Mesaje: 1
Membru din: Mie Feb 29, 2012 10:18 am

Re: Educatie crestina

Mesajde ramona 79 » Mie Mar 27, 2013 2:05 pm

Bun venit Geanina :)
Raisa
Imagine

Denis
Imagine
Imagine
Avatar utilizator
ramona 79
Administratorul site-ului
 
Mesaje: 8522
Membru din: Vin Mar 20, 2009 9:41 am
Locatie: constanta

Re: Educatie crestina

Mesajde ileana_r » Lun Apr 22, 2013 7:36 pm

Numai mama cu copii are griji si bucurii.
Numai mama care-i creste rabda-n lume si trudeste,
Numai mama care plange stie copilasii a-si strange
Langa inima-i duioasa, precum closca ea nu-i lasa.

Of, tu, inima de mama chiar de piatra daca-ai fi
Te inmoi si plangi cu lacrimi pentru dragii tai copii.
Of, tu, inima de mama numai Domnul Preasfant stie
Dintr-un an cu multe zile cate ai cu bucurie.
Of, tu, inima de mama, roaga-te pentru ai tai copii,
Domnul cu-a-sa mila mare iti va da si bucurii.
:)
ImagineImagine

ImagineImagine

ImagineImagine
Avatar utilizator
ileana_r
 
Mesaje: 552
Membru din: Mar Iul 19, 2011 9:03 pm
Locatie: Hațeg, Hunedoara

Re: Educatie crestina

Mesajde ileana_r » Lun Apr 22, 2013 8:59 pm

„Voi mamelor scumpe scoateţi copii voştri din focul lumii trecătoare, din păcatele acestea, că-i aşa de greu când îi vezi noaptea pe drumuri, îmbrăcaţi cum sunt, fie-vă milă de ei , rugaţi-L pe Dumnezeu, rugaţi-i pe ei, veniţi împreună. Şi voi dragi copii ascultaţi, întorceţi-vă şi credeţi că viaţa aceasta trece tare repede. Ea este înşelătoare, ea se duce repede, nu se mai întoarce niciodată. Nici ziua de astăzi nu o veţi mai găsi nicicând, nici mama care te aşteaptă cu lacrimi, cu mâncărica făcută, nu-i veşnică.Va veni o zi când vei găsi numai lacătul pe uşă. Toate sunt date pe-o vreme, dar trecând prin vremea asta, prin viaţa asta nu rămâneţi fără veşnicie, nu rămâneţi fără de Hristos...”

Pr. Mihail (PS Longhin) Jar
ImagineImagine

ImagineImagine

ImagineImagine
Avatar utilizator
ileana_r
 
Mesaje: 552
Membru din: Mar Iul 19, 2011 9:03 pm
Locatie: Hațeg, Hunedoara

Re: Educatie crestina

Mesajde ramona 79 » Vin Iul 12, 2013 1:39 pm

Clubul mămicilor creştine
Imagine
Au în comun dragostea de Hristos şi binecuvântarea de a fi mame. Sunt mame tinere. Iar pruncii lor sunt cei ce le oferă, neîncetat, zâmbet şi provocări. Experienţele acestea, bucuriile şi, deopotrivă, frământările – stau de multe ori ascunse într-un cotlon de suflet. Dar ele merită a fi rostite! Împărtăşite! Eliberate! În acest context, ce poate fi mai frumos decât să înfiinţezi un club al mămicilor şi al copiilor – iar locul întâlnirii să fie, nici mai mult, nici mai puţin, decât înăuntrul unei biserici?!

În fiecare săptămână, joia, de la ora 10:00, Biserica Talpalari se umple de viaţă. Mame şi prunci – de la câteva zile până la câţiva ani – se întâlnesc. Vorbesc, se joacă, povestesc. Dezvăluie parte din greutăţile şi din nelămuririle lor, dar şi din cele mai mari realizări. Se ajută, se încurajează, se sfătuiesc. Cei mici se joacă, nestingheriţi, în casa Domnului şi se simt bine. Clubul a luat fiinţă la iniţiativa unor mame din parohie, iar ideea a fost primită cu bucurie de către prezbitera Cristina Sturzu. „Când am născut pentru prima dată, nu existau grupuri din acestea. Eram o mamă tânără, destul de singură, căci prietenele încă mai copilăreau. Nu aveam exemple, nu cunoşteam persoane care să treacă atunci prin aceleaşi momente“, îşi aminteşte Cristina Sturzu.

Fiecare mamă are povestea sa

Şi mai povesteşte că primul gând pe care l-a avut, atunci când a venit la parohie, era să se ocupe de copii. „Dar singurii copii erau fetele mele – de care oricum mă ocupam în casă – şi încă vreo doi. Între timp, au început să apară foarte mulţi tineri la biserică şi, implicit, foarte mulţi copii. Dar am zis că am să fac ceva, să ne întâlnim şi să povestim, în momentul în care o să existe cererea. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Mamele au luat iniţiativa, eu am venit să le fiu alături“, spune, cu modestie, prezbitera Cristina.

Iar întâlnirile au un farmec aparte. Legătura strânsă dintre mame – prietene, de acum şi micuţii care învaţă să socializeze pare să iasă din tiparele lumii agitate, plictisite, surde şi mute în care, de multe ori, ne afundăm. „Vin joia aici cu drag, pentru că suntem mămici toate, avem aceeaşi preocupare, schimbăm impresii, păreri, temeri, frământări… cerem sfaturi una alteia. Ne e de ajutor în momentele astea pentru că, uneori, fiind în situaţii noi, poate nu ştim cum să reacţionăm. Dar, dacă le mai ceri părerea şi lor, altfel te descurci“, a explicat Mihaela, mămica lui Albert.

Când simţi că celuilalt îi pasă

Celelalte membre ale Clubului o susţin. Căci fiecare dintre ele ştie cât de încărcate de pozitivism şi de energie pleacă, mai apoi, de la întâlniri. „Este important să vorbim despre diversificare, despre experienţa fiecăreia, cum a născut, cum face faţă creşterii, educaţiei copilului. Este relaxare, în primul rând, şi chiar simţi că celorlalte le pasă de durerea, nelămurirea sau bucuria pe care o transmiţi. Chiar ai cui s-o spui! Te simţi ascultat“, a subliniat Irina, mama lui Serafim.

Numeric, nu sunt multe mame şi nici n-ar fi indicat ca întâlnirile să-şi piardă din intimitate şi din căldura unui grup restrâns. Cu toate acestea, porţile bisericii sunt mereu deschise, pentru oameni noi. „Este a doua oară când vin. Prima dată a fost mai mult din curiozitate, să văd ce se discută. Acum, am venit în cunoştinţă de cauză. Realizez că e o atmosferă minunată, copiii socializează. Îi pregătim, astfel, pentru creşă şi grădiniţă. Acasă, Damian este singur, doar cu noi, cei mari. Aici se împrieteneşte cu micuţi de seama lui, învaţă să se joace şi să împartă“, susţine Elena.

Acasă – în biserică


Cele două ore petrecute la Clubul mămicilor oferă momente de relaxare şi de evadare, un prilej numai bun de întâlnit persoane speciale. „Pe mine mă ajută mult, în sensul că mă linişteşte. Aici găsesc oameni care-mi plac. Mame şi prieteni pentru copilaşul meu. Plus că întâlnirea are loc în biserică. Asta îmi place în mod deosebit! Mă simt acasă. Şi Robert Cristian se simte ca acasă, slavă Domnului! Iar asta nu poate decât să mă bucure!“, a exclamat Camelia.

Dacă mare parte dintre mămici au doar unul, cel mult doi copii, Maria a sărit deja din tipar. Ea are o altă Maria, de câteva săptămâni, dar şi un Serafim, de doi ani şi cinci luni, şi o Ana, cu un an mai mare. Contrar a ceea ce am putea crede, Maria este toată numai un zâmbet şi poveste cu bucurie despre fiecare clipă din viaţa copiilor ei. Nu pare epuizată, nici nu se plânge, nu caută motive inutile pentru a-L mânia pe Dumnezeu. „Lumea mă mai căinează, dar nu are de ce. Copii mei sunt foarte cuminţi, e foarte uşor cu ei, dorm noaptea în pătuţ, mănâncă, sunt sănătoşi. Astea sunt problemele mamelor, în general, pe care eu nu le-am avut – şi, atunci a fost uşor. Mi se mai spune, uneori, că sunt mamă eroină. Mamă eroină era mama mea, cu şase copii, cu naşteri neasistate, cu plecat direct la praşilă. Mie mi-a fost uşor. Viaţa de oraş îţi acordă alte facilităţi“, zâmbeşte Maria.

Colac de salvare, în lumea asta mare

De la colegele din Club spune că are multe de învăţat, chiar dacă familia ei este mai numeroasă. „În ciuda uşurinţei cu care îmi cresc copiii şi a liniştii din familia noastră, copiii tot te solicită. Uneori ai nevoie să vorbeşti despre asta, să împărtăşeşti, să mai afli lucruri noi. Mamele de aici sunt prietene pentru mine şi au prieteni pentru copiii mei. E bine să fie un grup, o comunitate în care să te desfăşori, pentru că lumea este aşa de mare, că te pierzi. Şi e tragic să te pierzi în lumea asta! De aceea, consider că este foarte frumos ce a făcut doamna preoteasă, aducându-ne împreună“, este de părere Maria.

Una dintre cele care a avut iniţiativa înfiinţării grupului este Gianina, mama Sofiei. Ea priveşte acum întâlnirile ca pe o dorinţă împlinită. Iar planurile nu i se opresc aici. „Venim într-o lume în care mamele împărtăşesc aceleaşi valori, în speranţa că şi copiii vor avea lucruri în comun şi vor dezvolta lucrurile astea, pe care noi încercăm să le scoatem la lumină şi să le rezolvăm. Pe viitor mă gândesc şi la un club al copiilor, pentru că ei au nevoie“, a atras atenţia Gianina.

Exemplul de la Biserica Talpalari ar putea fi preluat şi multiplicat oricând, de către alte parohii. Poate că realizările nu se vor vedea într-o săptămână sau două. Cu toate acestea, ele vor înflori în vieţile celor implicaţi în proiect. Căci, nimic nu este mai important în familie decât o mamă liniştită. O mamă care să mai iasă din casă, să mai întâlnească oameni noi, să se umple de energie. Şi să aducă, apoi, în familie – pentru copii şi pentru soţ – linişte, siguranţă, stabilitate şi credinţă în ziua de mâine.

Sursa: Doxologia
Raisa
Imagine

Denis
Imagine
Imagine
Avatar utilizator
ramona 79
Administratorul site-ului
 
Mesaje: 8522
Membru din: Vin Mar 20, 2009 9:41 am
Locatie: constanta

Re: Educatie crestina

Mesajde ileana_r » Sam Iul 13, 2013 11:04 am

Din fericire, situatia nu este singulara. Si la biserica noastra este un mini-club al mamicilor si al viitoarelor mamici (chiar si adolescente) :) La fel, impartasim din experientele noastre, iar cele mai tinere fac voluntariat de baby-sitting ori de cate ori mamicile au nevoie.
ImagineImagine

ImagineImagine

ImagineImagine
Avatar utilizator
ileana_r
 
Mesaje: 552
Membru din: Mar Iul 19, 2011 9:03 pm
Locatie: Hațeg, Hunedoara

Re: Educatie crestina

Mesajde ileana_r » Mar Iul 16, 2013 10:26 am

Un film folositor de aproape 1 ora: „Cum ne sunt gandurile asa ne este si viata” :) Fiindca tot ii pomeneam Ancai despre asta... ;)
http://www.doxologia.ro/video/interviur ... este-viata
ImagineImagine

ImagineImagine

ImagineImagine
Avatar utilizator
ileana_r
 
Mesaje: 552
Membru din: Mar Iul 19, 2011 9:03 pm
Locatie: Hațeg, Hunedoara

Re: Educatie crestina

Mesajde ramona 79 » Mie Aug 07, 2013 11:39 am

Manifestarea iubirii bărbatului faţă de femeia sa
Imagine
Să o cinsteşti mai mult decât orice şi oricine, pentru toate, pentru frumuseţe, pentru înţelepciunea ei, şi să o lauzi...

Vom nota câteva din sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur:

„Să-i spui cuvinte de dragoste:... Eu, dintre toate lucrurile, mai mult cinstesc iubirea ta şi nimic nu-mi este atât de chinuitor şi neplăcut pe cât a mă afla undeva departe de tine. Şi dacă ar trebui să le pierd pe toate, şi dacă aş fi în cele mai mari primejdii, orice lucru aş păţi, toate le pot suferi şi purta câtă vreme tu îmi eşti bine. Şi copiii atunci îmi sunt doriţi, când tu ne arăţi dragoste...

Poate că ea îţi va spune cândva: Niciodată până acum nu am cheltuit din ale tale, le am încă pe ale mele, pe care mi le-au dăruit părinţii mei. Atunci tu să-i spui: Ce spui, buna mea soţie? Tu le ai încă pe ale tale? Care cuvânt poate să fie mai urât decât acesta? Nu mai ai trup care să fie al tău şi ai bani? Nu mai suntem două trupuri după nuntă, ci am devenit unul. Nu avem două averi, ci una. Toate sunt ale tale şi eu sunt al tău, fata mea. Aceasta mă sfătuieşte Apostolul Pavel spunând că bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Şi dacă eu nu am stăpânire asupra trupului meu, ci tu, cu cât mai mult banii sunt ai tăi! Niciodată să nu-i vorbeşti într-un mod banal, ci cu prietenie, cu respect şi multă dragoste. Să o preţuieşti şi nu se va afla în ea nevoia de a căuta preţuire de la alţii... Să o cinsteşti mai mult decât orice şi oricine, pentru toate, pentru frumuseţe, pentru înţelepciunea ei, şi să o lauzi. Să faci vădit faptul că îţi place compania ei şi că preferi să rămâi acasă, ca să fii împreună cu ea, decât să ieşi în piaţă. Dintre toţi prietenii să o preferi pe ea, iar pe copiii pe care ţi i-a dăruit tot din pricina ei să-i iubeşti.”

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, p. 129-130)
Raisa
Imagine

Denis
Imagine
Imagine
Avatar utilizator
ramona 79
Administratorul site-ului
 
Mesaje: 8522
Membru din: Vin Mar 20, 2009 9:41 am
Locatie: constanta

AnteriorUrmatorul

Inapoi la Credinte, Sarbatori, Traditii, Obiceiuri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navigheaza pe acest forum: Niciun utilizator inregistrat si 1 vizitator